Indicatoare rutiere explicate si dictionar explicativ auto

INDICATOARE RUTIERE EXPLICATE

Indicatoarele rutiere fac parte din categoria mijloacelor de reglementare a circulaţiei. Prin aceste mijloace se urmăreşte buna desfăşurare, în cele mai bune condiţii a circulaţiei rutiere asigurând totodată fluenţa acesteia în condiţii de siguranţă, fără producerea de ambuteiaje şi evenimente rutiere nedorite.

Indicatoarele rutiere sunt cele care formează semnalizarea verticală şi se împart după cum urmează în :

Indicatoare de avertizare.
Indicatoare de reglementare, care pot fi : de prioritate, de interzicere sau restricţie şi de obligare.
Indicatoare de orientare şi informare, care pot fi : de orientare, de informare, de informare turistică, panouri adiţionale şi indicatoare kilometrice şi hectometrice.
Mijloace de semnalizare a lucrărilor care pot fi : indicatoare rutiere temporare şi mijloace auxiliare de semnalizare a lucrărilor.

Indicatoarele rutiere se instalează, de regulă, pe partea dreaptă a sensului de mers. Pentru o mai bună observare a acestora de către conducătorii cărora li se adresează, acestea se pot monta ori repeta pe partea stângă, în zona mediană a drumului, pe un refugiu ori spaţiu interzis circulaţiei vehiculelor sau suspendate deasupra părţii carosabile. În cele ce urmează voi enumera, cu câteva explicaţii aferente pentru unele dintre ele considerate, de către unii, a fi mai dificile şi pentru o mai bună înţelegere a acestor mijloace de reglementare, o serie de indicatoare mai des întâlnite pe drumurile publice, bineînţeles că restul de indicatoare care nu se regăsesc aici nu înseamnă că nu sunt importante în aceeasi măsură.

De reţinut :

indicatoarele suspendate se referă numai la benzile deasupra cărora sunt amplasate.
semnificaţia unui indicator este valabilă pe întreaga lăţime a părţii carosabile.

Din punct de vedere constructiv, acestea sunt realizate respectând culorile fondului şi ale inscripţionării precum şi modalitatea de inscripţionare conforme cu normele STAS 1848-86.

Indicatoare de avertizare

Acestea au forma unui triunghi echilateral cu unul din vârfuri dispus în partea de sus, cu contur de culoare roşie, fond alb, simbol negru (care reprezintă de regulă natura pericolului). După denumire este lesne de înţeles că acestea avertizează conducătorul auto că se apropie de un loc periculos.

Curbă la dreapta – stânga

Sunt amplasate la 90 - 200 m de începutul curbelor cu raza sub 160 m sau cu vizibilitatea sub 150 m obligând la reducerea vitezei. În curbele lipsite de vizibilitate, toate manevrele (depăşirea, oprirea, staţionarea, mersul înapoi, întoarcerea) sunt interzise.

Curbă dublă sau o succesiune de mai mult de două curbe,

prima la stânga – dreapta

Sunt amplasate la 90 – 200 m de începutul primei curbe, avertizând conducătorul de autovehicul că nu urmează o singură curbă. Două curbe se consideră că sunt succesive dacă distanţa între sfârşitul primei curbe şi începutul celei de a doua este mai mică de 250 m. Dacă lungimea sectorului periculos depăşeşte 2 km sub indicator se instalează panoul adiţional specificând lungimea sectorului periculos. În cazul lipsei de vizibilitate toate manevrele sunt interzise. Acest indicator obligă la reducerea vitezei.

Curbă deosebit de periculoasă

Este amplasat în curbe cu raze mai mici sau egale de 100 m, în zona exterioară a acestora, în apropierea punctelor de schimbare a direcţiei, perpendicular pe prelungirea axei benzii de circulaţie de pe partea dreaptă a părţii carosabile cu vârful săgeţilor îndreptate în direcţia curbei. Acest indicator obligă la reducerea vitezei interzicând efectuarea tuturor manevrelor chiar dacă avem vizibilitate.

Panouri succesive pentru curbe periculoase

Se amplasează în curbe cu raza sub 100 m în zona exterioară a acestora. Se instalează un număr minim de 3 panouri pe exteriorul curbei, succesiv, de la intrarea până la ieşirea din curbă, cu vârfurile săgeţilor îndreptate în direcţia curbei. Aceste panouri scot în evidenţă periculozitatea locului de aceea toate manevrele sunt interzise obligând şi la reducerea vitezei.

Coborâre periculoasă

Se amplasează la 90 – 200 m de începutul unei pante cu înclinare de cel puţin 7%. Deşi prin aplicarea normelor de conduită preventivă se ajunge la micşorarea vitezei, prin lege, nu este obligatorie reducerea vitezei. Este interzisă staţionarea pe toată lungimea pantei, iar la vârful acesteia când vizibilitatea este redusă sub 50 m, toate manevrele sunt interzise. În situaţia în care condiţiile drumului nu permit trecerea a două vehicule, unul pe lângă celălalt, se aplică regula priorităţii de rampă, având prioritate cel care urcă faţă de cel care coboară. Procentul înscris în simbol informează cu cât scade diferenţa de nivel la fiecare sută de metri parcursă.

Urcare cu înclinare mare

Se amplasează la 90 – 200 m de începutul unei rampe cu înclinare de cel puţin 7%. Deşi prin aplicarea normelor de conduită preventivă se ajunge la micşorarea vitezei, prin lege, nu este obligatorie reducerea vitezei. Este interzisă staţionarea pe toată lungimea rampei, când vizibilitatea este redusă sub 50 m, toate manevrele sunt interzise. În situaţia în care condiţiile drumului nu permit trecerea a două vehicule, unul pe lângă celălalt, se aplică regula priorităţii de rampă, având prioritate cel care urcă faţă de cel care coboară. Procentul înscris în simbol informează cu cât creşte diferenţa de nivel la fiecare sută de metri parcursă.

d e

Drum îngustat

(pe ambele părţi, pe partea dreaptă, pe partea stângă)

Se amplasează la 90 – 200 m de punctul în care partea carosabilă începe să se îngusteze. Dacă drumul se îngustează de ambele părţi (pe sectorul îngustat nu este asigurată lăţimea minimă de 2 x 2,75 m) este

obligatorie montarea indicatoarelor d şi e de reglementare a priorităţii la drum îngustat ( prioritate pentru sau faţă de circulaţia din sens invers). Dacă se îngustează de o singură parte, nu este nevoie de indicatoare de reglementare a priorităţii, prioritate având conducătorul auto a cărui bandă nu se îngustează, dacă printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel. Dacă drumul se îngustează pe o porţiune cu declivităţi, atunci se aplică regula priorităţii de rampă, unde cel care urcă are prioritate faţă de cel care coboară, indiferent de partea cui se îngustează drumul.

Indicatoarele obligă la reducerea vitezei, dacă nu sunt însoţite de indicatoare de reglementare a priorităţii la drum îngustat, sunt interzise manevrele de oprire voluntară, staţionare voluntară, întoarcere si mers înapoi, depăşirea fiind permisă. Dacă sunt însoţite de indicator de reglementare a priorităţii la drum îngustat, sunt interzise toate manevrele ( b,c).

Drum cu denivelări

Se amplasează la 50 – 200 m, la apropierea de un sector cu denivelări repetate sau de o denivelare izolată (dâmb, casiu, trecere la nivel cu calea ferată cu racordare bruscă, etc.). Dacă lungimea sectorului cu denivelări depăşeşte 0,5 km, aceasta se înscrie pe un panou adiţional ’’ Lungimea sectorului periculos la care se referă indicatorul’’. La întâlnirea acestui indicator reducerea vitezei este obligatorie, deoarece este posibilă pierderea controlului asupra stabilităţii autovehiculului .

Denivelare pentru limitarea vitezei

Se amplasează la apropierea de o denivelare ( limitator de viteză ) fiind precedat de indicatorul ‘’Limitare de viteză’’. Aceste dispozitive pot fi instalate în zone rezidenţiale, în zonele cu şcoli, grădiniţe, refugii şi treceri pentru pietoni, sectoare de drum îngustat, poduri, zone în construcţie, etc., pentru a impune reducerea vitezei de deplasare a vehiculelor şi creşterea siguranţei pietonilor.

Aceste limitatoare sunt din metal de culoare galben – negru sau din cauciuc negru cu inserţie galbenă reflectorizantă pentru o bună vizibilitate şi pe timp de noapte, înălţimea acestora putând fi de 3, 5 sau 7 cm funcţie de viteza specificată pe indicatorul ‘’Limitare de viteză’’ (30, 40 şi respectiv 50 km/h). Prin urmare acest indicator obligă la reducerea vitezei.

Drum alunecos

Se amplasează la 90 – 200 m de locul periculos. Drumul poate deveni alunecos datorită îmbrăcăminţii acestuia (ex: piatră cubică în condiţii de umezeală sau topirea asfaltului la temperaturi foarte ridicate), fie datorită unor condiţii atmosferice avertizând că există posibilitatea derapajului, de aceea se va ţine seama şi în sezonul cald de semnificaţia acestuia, atunci când se pare că nu ar fi probleme de aderenţă. Acest indicator mai poate fi însoţit de panouri adiţionale ca : ’’Ploaie, ceaţă, viscol’’(a), ’’Polei, gheaţă, zăpadă’’(b) sau ’’Lungimea sectorului periculos la care se referă indicatorul’’(c).

Aceste porţiuni de drum se abordează usor fără a brusca direcţia sau frâna, păstrându-se o distanţă corespunzătoare faţă de vehiculele care circulă în faţa noastră (între vehicule). Acest indicator obligă la reducerea vitezei.

Presemnalizare trecere de pietoni

Se amplasează la 50 – 200 m, pe toate drumurile, în localităţi cât şi în afara acestora în toate situaţiile (cu excepţia celor de pământ), înaintea trecerilor de pietoni semnalizate prin marcaje, indicatoare sau semnalizare luminoasă (semafor) de pe arterele intens circulate sau când observarea trecerii de pietoni poate deveni dificilă datorită lipsei de vizibilitate ( curbe, declivităţi, etc.). În zona lui de acţiune se circulă cu atenţie pentru a putea reduce viteza şi eventual a opri dacă este cazul, acesta fiind urmat întotdeauna de indicatorul ’’Trecere de pietoni’’.

Copii

Se amplasează în apropierea locurilor frecventate de copii (şcoli, grădiniţe, locuri de joacă, parcuri, etc.) acolo unde există posibilitatea ca acestia să apară pe neasteptate pe partea carosabilă. Lungimea sectorului de drum la care se referă acest indicator este până la indicatorul de acelaşi fel montat pentru circulaţia din sens invers (caz de lege ferendă), materializat şi cu marcaj longitudinal continuu. La întâlnirea acestui indicator este obligatorie reducerea vitezei indiferent dacă sunt sau nu copii prin apropiere, însă numai în intervalul orar 07.00 – 22.00.

b. c.

Lucrări

Se amplasează la 20 – 200 m înaintea locurilor unde se execută lucrări pe partea carosabilă sau pe acostament în imediata apropiere a carosabilului, existând pericolul surprinderii şi accidentării lucrătorilor respectivi sau prezenţa unui obstacol pe carosabil. După cum se observă acesta este un indicator cu caracter temporar (având fond galben), este plasat de regulă pe acelasi panou cu alte indicatoare(a), cum ar fi : ’’Drum îngustat’’, ’’Limitare de viteză’’, ’’ Prioritate pentru sau faţă de circulaţia din sens invers’’, etc., împreună cu conuri de dirijare a circulaţiei (b) şi balize direcţionale (c). Acest indicator obligă la reducerea vitezei.

Semafoare

Se amplasează la 200 m înaintea semaforului electric, unde se consideră că prezenţa acestuia ar putea surprinde pe conducătorii de autovehicule (în general în intersecţiile în formă de ’’ T ’’ pe sensul laturii închise a intersecţiei). În localitate distanţa la care se amplasează acest indicator poate fi redusă la 30 m faţă de semafor.

Intersecţie de drumuri

Se amplasează la 50 – 200 m în afara localităţilor, înaintea intersecţiilor de drumuri de aceeasi categorie, cu trafic redus, intersecţia respectivă fiind nedirijată, deci aplicându-se ’’regula priorităţii de dreapta’’. Acest indicator impune reducerea vitezei de deplasare. Nu se instalează în orase.

Presemnalizare intersecţie cu sens giratoriu

Se amplasează la 50 - 200 m înaintea intersecţiilor cu sens giratoriu avertizând conducătorul de vehicul că următoarea intersecţie este cu sens giratoriu. Deoarece aceste intersecţii sunt dirijate circulaţia vehiculelor se va face conform regulilor stabilite pentru acest tip de intersecţie‚ ’’Pierd prioritatea vehiculele care urmează să intre într-o intersecţie cu sens giratoriu faţă de vehiculele care circulă în această intersecţie ’’.

Trecere la nivel cu linii de tramvai

Se amplasează la 50 – 100 m înaintea intersecţiilor, avertizând conducătorii de vehicule că drumul respectiv este posibil să se intersecteze cu căi de rulare pentru tramvaie, la acelaşi nivel, obligând la respectarea regulilor impuse la întâlnirea acestor categorii de vehicule cu prioritate specială. Acest indicator se amplasează chiar dacă linia de tramvai intersectează numai un sens sau numai o bandă de circulaţie.

I II III

Trecere la nivel cu o cale ferată cu bariere sau semibariere

Se amplasează la 50 m în localitate şi la 150 m în afara localităţilor înaintea trecerilor la nivel cu calea ferată păzită prin bariere sau semnalizare luminoasă. În afara localităţilor instalarea acestuia se face pe acelasi stâlp cu panoul suplimentar cu trei linii roşii înclinate (III) iar în localităţi pe panoul suplimentar cu o linie roşie (I). Panourile suplimentare sunt dispuse faţă de barieră, sau în lipsa acesteia faţă de şina cea mai apropiată după cum urmează : panoul I la 50 m, panoul II la 100 m şi panoul III la 150 m. De la primul panou întâlnit (III) se începe reducerea de viteză iar de la ultimul panou întâlnit (I) sunt interzise toate manevrele. În localităţi urbane prin excepţie se poate monta doar panoul cu o linie, datorită condiţiilor de trafic. Traversarea căii ferate se va face în funcţie de poziţia în care se află barierele, semibarierele sau de semnalele instalaţiei luminoase.

Trecere la nivel cu o cale ferată fără bariere

Se amplasează înainte de o trecere la nivel cu cale ferată nepăzită, la 50 m în localităţi şi la 150 m în afara acestora, înainte de şina cea mai apropiată. De la întâlnirea acestui indicator se începe reducerea de viteză. Este considerat un loc deosebit de periculos, iar oprirea este obligatorie înainte de traversare, indiferent dacă în acel moment circulă sau nu vreun vehicul feroviar. Oprirea se va face în dreptul marcajului de oprire sau în lipsa acestuia în dreptul indicatorului ’’Trecere la nivel cu cale ferată simplă (a) - dublă (b), fără bariere’’ (nepăzită), fără a-l depăşi.

Indicatorul (a) se instalează la circa 6 – 10 m de cea mai apropiată şină de cale ferată la trecerile simple fără bariere.

Indicatorul (b) se instalează în aceleaşi condiţii însă este o trecere extrem de periculoasă, deoarece după trecerea unei garnituri feroviare este posibil ca din sens contrar să treacă o alta lucru neglijat de cele mai multe ori de conducătorii de vehicule şi soldat cu urmări deosebit de grave. Când nu sunt asigurate condiţiile de vizibilitate, aceste două indicatoare sunt însoţite de indicatorul ‘’Oprire’’(c).

La trecerile la nivel prevăzute cu semnale luminoase de avertizare a apropierii trenurilor, indicatorul va fi însoţit de panoul adiţional ’’Trecere la nivel cu calea ferată prevăzută cu instalaţie de semnalizare luminoasă automată’’(d).

Trecere la nivel cu o cale ferată dublă, fără bariere, prevăzută cu instalaţie de semnalizare luminoasă automată

(păzită)

Se amplasează în aceleaşi condiţii ca la indicatoarele ’’Trecere la nivel cu cale ferată simplă (a) - dublă (b), fără bariere’’ .

Conducătorul auto poate traversa calea ferată dacă semnalul alb este în funcţiune ( când semnalul cu lumini roşii este stins, obligatoriu se aprinde un semnal cu lumină intermitentă de culoare albă, cu cadenţă lentă, care permite trecerea).

c. d.

Baliză direcţională care indică ocolirea obstacolului

Sunt amplasate pentru a semnaliza prezenţa unor obstacole care trebuie ocolite. Benzile înclinate sunt descendente spre partea carosabilă care trebuie folosită pentru evitarea obstacolului, (a) prin stânga şi (b) prin dreapta

De regulă se utilizează împreună cu indicatorul ‘’Ocolire’’(c) sau (d).

Intersecţie cu un drum fără prioritate

Se amplasează la 90 – 200 m pe drumul cu prioritate în afara localităţilor, înaintea intersecţiilor cu drumuri care pierd prioritatea, fiind un indicator de confirmare a priorităţii. El confirmă faptul că intersecţia este dirijată, dar nu are rol de dirijare. Indicatoarele care dirijează acest tip de intersecţie sunt indicatoarele aflate pe drumurile laterale: ’’Oprire’’ şi/sau ’’Cedează trecerea’’.

Indicatoare de reglementare de prioritate

Indicatoarele de prioritate, după denumire ne dăm seama că acestea reglementează :

- ordinea de pătrundere într-o intersecţie atunci când traiectoriile de deplasare a cel puţin două vehicule se intersectează (se întâlnesc).

- ordinea de trecere pe sectoarele de drum îngustat, ce nu permit trecerea simultană a două vehicule venind din sensuri opuse.

Indicatoarele cu ajutorul cărora se reglementează circulaţia într-o intersecţie sunt : ’’Drum cu prioritate’’, ’’Cedează trecerea’’, ’’Oprire’’. Acestea au forme diferite (inconfundabile) faţă de celelalte indicatoare, pentru a putea fi identificate şi din spate după cum se observă din imaginea alăturată.

La pătrunderea într-o intersecţie de pe un drum cu prioritate nu întotdeauna este montat indicatorul de ’’Drum cu prioritate’’, în schimb pe drumurile fără prioritate (neprioritare) este obligatorie montarea indicatoarelor de ’’Oprire’’ sau ’’Cedează trecerea’’.

Direcţia drumului cu prioritate

Indicatoarele de reglementare a priorităţii pot fi însoţite şi de panouri cu semne adiţionale care indică direcţia drumului cu prioritate. Linia îngroşată simbolizează drumul prioritar, iar liniile subţiri simbolizează drumul fără prioritate. Pe aceste panouri apare de fapt forma intersecţiei respective, deci forma acestor linii groase sau subţiri pot fi diferite. Poziţia acestor panouri indică tipul drumului pe care circulăm, întotdeauna direcţia de mers fiind de jos în sus.

a. b.

Cedează trecerea

Se amplasează pe drumul public fără prioritate, unde poziţia de pătrundere are vizibilitate. La întâlnirea acestui indicator, conducătorul auto este obligat să reducă viteza şi să se asigure că pe drumul prioritar nu circulă autovehicule, şi abia apoi poate să pătrundă în intersecţie. Dacă pe drumul prioritar circulă alte autovehicule, conducătorul auto este obligat să oprească pentru a le acorda prioritate. Acesta poate fi însoţit de panouri adiţionale ca : ’’Direcţia drumului cu prioritate’’(a şi b) sau ’’Distanţa între indicator şi începutul locului periculos’’ (c).

În cazul în care, indicatorul este însoţit de panoul adiţional :

a - conducătorul de autovehicul va acorda prioritate celor care vin din partea dreaptă, din faţă şi mai puţin celui ce vine din stânga deoarece se va aplica ’’regula priorităţii de dreapta’’.

b – conducătorul de autovehicul va acorda prioritate tuturor.

c – în unele situaţii, înaintea unei intersecţii, este montat indicatorul ’’Cedează trecerea’’ împreună cu acest panou adiţional ’’ Distanţa între indicator şi începutul locului periculos’’, care indică distanţa ( 50, 100, 150 m..., etc.), între indicatorul respectiv şi celălalt indicator identic care este amplasat la pătrunderea în intersecţie.

a. b.

Oprire

Se amplasează pe drumul public fără prioritate, unde poziţia de pătrundere este lipsită de vizibilitate (clădiri, copaci, etc.). Conducătorul de vehicul care întâlneste acest indicator este obligat să oprească în locul cu vizibilitate maximă, putând trece de indicator fără a depăşi colţul intersecţiei, şi stând pe loc să acorde prioritate tuturor vehiculelor care circulă pe drumul prioritar. Obligaţia de oprire la acest indicator nu este condiţionată de existenţa vreunui vehicul pe drumul cu prioritate.

Explicaţiile aferente panourilor adiţionale (a şi b) sunt identice ca la indicatorul ’’Cedează trecerea’’, panoul adiţional (c) este instalat împreună cu indicatorul ’’Oprire’’ atunci când nu poate fi văzut în timp util de către conducătorul auto pentru efectuarea frânării şi opririi autovehiculului.

a. b.

Drum cu prioritate

Se amplasează la începutul drumului cu prioritate sau înaintea intersecţiilor cu un drum fără prioritate. Drumurile care intersectează drumul cu prioritate vor avea instalate unul dintre indicatoarele ‘’Oprire’’ sau ‘’Cedează trecerea’’.

Când este amplasat înaintea unei intersecţii, acest indicator poate fi însoţit şi de un panou adiţional care va preciza direcţia drumului cu prioritate după cum urmează :

a – conducătorul de autovehicul va acorda prioritate celor care vin din partea dreaptă în cazul în care nu va urma traseul îngrosat de pe panoul adiţional, aplicând ’’regula priorităţii de dreapta’’.

b – conducătorul de autovehicul are prioritate indiferent de direcţia de deplasare.

Sfârşitul drumului cu prioritate

Se amplasează la 50 - 200 m de locul unde încetează prioritatea indicatorului ‘’Drum cu prioritate’’, având rolul de a informa conducătorul auto că în următoarea intersecţie în care va pătrunde, toate drumurile vor fi de aceeasi categorie. La întâlnirea sa, conducătorii de vehicule pot circula, chiar dacă prioritatea lor a încetat, conformându-se priorităţii de dreapta sau altor reguli existente pe acel drum. Are şi rol de presemnalizare pentru indicatoarele ‘’Cedează trecerea’’ şi ‘’Oprire’’, instalate la intersecţia care urmează. Poate fi însoţit de panoul adiţional ‘’ Distanţa de la indicator la începutul locului periculos’’.

Drum îngustat :

a. de ambele părţi

b. pe partea dreaptă

c. pe partea stângă

Prioritate pentru circulaţia din sens invers

Se amplasează la 10 - 20 m înaintea sectorului de drum cu lăţimea părţii carosabile mai mică de 5,5 m pentru a obliga conducătorul de vehicul care circulă în sensul săgeţii roşii, să acorde prioritate celor care vin din sens opus,pe sectorul de drum îngustat care urmează, indiferent de natura îngustării : cu caracter permanent (poduri) sau temporar (lucrări), unde nu au loc să circule două vehicule unul pe lângă celălalt, fiind precedat de regulă de indicatorul ‘’Drum ingustat’’ (a,b,c). La întâlnirea acestui indicator, conducătorul autovehiculului pierde prioritatea faţă de toate autovehiculele care circulă din sens opus, manevrele de oprire, staţionare, întoarcere şi mers înapoi fiind interzise.

Nu interzice manevra de depăşire. Dacă este instalat singur, se adresează tuturor categoriilor de vehicule, dacă este însoţit de un panou aditional indicatorul va fi respectat numai de către conducătorii vehiculelor reprezentate pe acea tăbliţă. (d - ‘’Categoriile de autovehicule care trebuie să respecte semnificaţia indicatorului ‘’).

Prioritate faţă de circulaţia din sens invers

Se amplasează la distanţă de 10 - 20 m înaintea sectorului de drum îngustat pentru a indica celor care circulă pe direcţia săgeţii albe că pot circula în continuare, având prioritate faţă de cei care vin din sens opus. Se instalează la celălalt capăt al sectorului de drum îngustat, semnalizat cu indicatorul ‘’ Prioritate pentru circulaţia din sens invers’’ pe sectoarele de drum îngustat unde nu au loc să circule două vehicule unul pe lângă celălalt. Este precedat de indicatorul ‘’Drum ingustat’’(a,b,c). La întâlnirea acestui indicator este interzisă manevra de întoarcere, oprire, staţionare şi mers înapoi. Nu interzice manevra de depăşire.

Indicatoare de reglementare, de interzicere sau restricţie

Acestea au formă rotundă, contur de culoare roşie, fond alb, simbol negru (cu excepţia unora dintre ele ’’Accesul interzis’’, cele ce interzic oprirea şi staţionarea, cele care anunţă terminarea restricţiilor, etc.). Semnificaţia acestor indicatoare începe (se aplică) din dreptul acestora şi se termină în intersecţia cea mai apropiată în lipsa unei semnalizări care să precizeze lungimea sectorului pe care se aplică reglementarea ori a unor indicatoare care să anunţe sfârşitul interdicţiei sau al restricţiei.

Accesul interzis

Se amplasează de regulă la capătul opus al unui drum cu ’’Sens unic’’(a), pe sensul care a fost desfiinţat. Este un indicator care se respectă nu numai de către conducătorii de autovehicule ci şi de cei ce conduc vehicule (nu au voie nici măcar bicicletele sau vehiculele cu tracţiune animală sau cele trase sau împinse cu mâna, excepţie făcând pietonii). Semnificaţia acestui indicator începe din locul în care a fost instalat şi încetează în intersecţia cea mai apropiată. Poate fi însoţit, după caz, de panoul adiţional ‘’ Exceptarea unor categorii de vehicule de la semnificaţia indicatorului’’.(b)

Circulaţia interzisă în ambele sensuri

Se amplasează la intrarea pe drumurile pe care este interzisă circulaţia vehiculelor în ambele sensuri (drum care nu este deschis circulaţiei publice), parcuri, zone rezidenţiale sau de interes special, centrele unor orase mari, etc. Poate fi însoţit, după caz, de panoul adiţional ‘’ Exceptarea unor categorii de vehicule de la semnificaţia indicatorului’’ (a) sau de un panou adiţional cu inscripţia (textul) ’’ Cu excepţia riveranilor’’, etc.

Accesul interzis autovehiculelor cu excepţia

motocicletelor fără ataş

Acest indicator la care silueta desenată nu corespunde denumirii acestuia, nu interzice doar accesul autoturismelor, ci al tuturor autovehiculelor (autocamioane, autobuze, tractoare, motociclete cu ataş, etc.), excepţie făcând motocicletele fără ataş, ciclomotoarele şi vehiculele fără motor.

Accesul interzis pietonilor

Acest indicator interzice accesul pietonilor pe sectorul de drum (zonă) la capătul căruia este instalat, fie datorită lipsei trotuarelor, fie în preajma unor obiective cu caracter special (unităţi militare), fie datorită existenţei unei alte posibilităţi de trecere sau traversare a locului respectiv (pasaje subterane). Indicatorul operează numai pe sensul pe care a fost montat, pentru a fi valabil pe ambele sensuri acesta se montează pe ambele părţi ale drumului.

Interzis a vira la stânga – dreapta

Aceste indicatoare dirijează direcţia de mers, în prima intersecţie pe sensul de deplasare, interzicând virajul la stânga sau la dreapta, fie că pe drumul respectiv se circulă într-un singur sens, fie pentru fluidizarea circulaţiei. În cazul primului indicator manevra de întoarcere şi de mers înapoi este interzisă.( conf. art.126, lit.b si respectiv art.128, lit.a din Reg. de aplicare a O.U.G. 195/2002).

Întoarcerea interzisă

Acest indicator interzice manevra de întoarcere pe sectorul de drum pe care este instalat, datorită periculozităţii efectuării ei în acea zonă şi asigurării fluenţei circulaţiei. Totodată acesta mai interzice şi manevra de mers înapoi (conf. art.126, lit.a din Reg. de aplicare a O.U.G. 195/2002). Semnificaţia acestuia este valabilă până la prima intersecţie pe sensul de mers.

Depăşirea autovehiculelor cu excepţia motocicletelor

fără ataş interzisă

Acest indicator interzice oricărui autovehicul să depăsească alte autovehicule, cu excepţia motocicletelor fără ataş şi a vehiculelor fără motor care pot fi depăşite (căruţe, biclişti,etc.). Simbolul desenat cu roşu menţionează categoria de autovehicule care nu are voie să depăşească, iar simbolul desenat cu negru categoria de autovehicule ce nu avem voie să le depăşim. Acesta se referă la toţi conducătorii de autovehicule (motociclete cu ataş, autoturisme, autocamioane, autobuze, etc.) mai puţin la cei care conduc motociclete fără ataş. Acest indicator acţionează până la întâlnirea indicatorului ’’Sfârşitul interzicerii de a depăşi’’(a) sau dacă a mai fost cel puţin încă o restricţie, până la întâlnirea indicatorului ’’Sfârşitul tuturor restricţiilor’’(b), de asemenea mai poate fi anulat şi de cel mai apropiat colţ de intersecţie pe sensul de mers. În zona de acţiune a acestui indicator sunt interzise manevrele de oprire voluntară, staţionare voluntară, întoarcere şi mers înapoi.

Limitare de viteză

Acest indicator obligă conducătorii de autovehicule indiferent de categoria, marca sau tipul acestora să ruleze fără a depăşi valoarea vitezei menţionată pe indicator (exprimată în km/h). Acestea pot varia în funcţie de condiţiile de drum sau de administratorul drumului, care nu pot fi mai mici de 30 km/h dar nu mai mult de 80km/h, limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliţiei rutiere. Acest indicator acţionează până la întâlnirea indicatorului ’’Sfârşitul limitării de viteză’’(a) sau dacă a mai fost cel puţin încă o restricţie, până la întâlnirea indicatorului ’’Sfârşitul tuturor restricţiilor’’(b), de asemenea mai poate fi anulat şi de cel mai apropiat colţ de intersecţie pe sensul de mers.

a. b. c. d.

Oprirea interzisă

Acest indicator interzice oprirea voluntară a vehiculelor. În cazul în care este instalat singur (fără tăbliţe adiţionale de confirmare a zonei de acţiune), oprirea este interzisă din dreptul lui şi până la prima intersecţie, indiferent de lungimea sectorului. Dacă este însoţit de panouri adiţionale cu săgeţi care menţionează începerea (a), confirmarea (b) şi sfârşitul zonei de acţiune a indicatorului (c), sau ’’Începutul şi lungimea zonei de acţiune a indicatorului’’(d), atunci se va respecta semnificaţia acestora. În locul panourilor adiţionale, săgeţile pot fi înscrise pe indicator cu vopsea de culoare albă cu aceleaşi semnificaţii. Indicatorul interzice de asemenea manevrele de staţionare voluntară, întoarcere şi mers înapoi. Restricţia acestui indicator nu poate fi anulată de indicatorul ’’Sfârşitul tuturor restricţiilor’’.

a. b. c. d.

Staţionarea interzisă

Acest indicator interzice staţionarea voluntară a vehiculelor. În cazul în care este instalat singur (fără tăbliţe adiţionale de confirmare a zonei de acţiune), staţionarea este interzisă din dreptul lui şi până la prima intersecţie, indiferent de lungimea sectorului. Dacă este însoţit de panouri adiţionale cu săgeţi care menţionează începerea (a), confirmarea (b) şi sfârsitul zonei de acţiune a indicatorului (c), sau ’’Începutul şi lungimea zonei de acţiune a indicatorului’’(d), atunci se va respecta semnificaţia acestora. În locul panourilor adiţionale, săgeţile pot fi înscrise pe indicator cu vopsea de culoare albă cu aceleasi semnificaţii. Restricţia acestui indicator nu poate fi anulată de indicatorul ’’Sfârşitul tuturor restricţiilor’’.

În zona de acţiune a acestui indicator oprirea este permisă, dar cu condiţia să nu se transforme în staţionare.

Indicatoarele (e) şi (f) ’’Staţionare alternantă’’ interzic staţionarea voluntară în zilele impare (1,3,5,7...) respectiv pare (2,4,6,8....) ale lunii având aceleaşi caracteristici şi posibilităţi ca şi indicatorul precedent. Au ca scop eliberarea alternativă a marginilor părţii carosabile pentru curăţirea acestora. Dacă este instalat singur interzice manevra pe toată durata zilei respective, dacă este însoţit de panou adiţional (g), atunci este valabil numai în intervalul menţionat pe tăbliţă.

Sfârşitul tuturor restricţiilor

După cum se ştie anulează doar 3 restricţii : ’’Depăşirea interzisă’’(1 şi 2)‚ ’’Claxonarea interzisă’’(3) şi ’’ Limitarea de viteză’’(6 şi 7) , însă acesta mai semnalizează şi terminarea zonei de acţiune a indicatoarelor 4 şi 5. Indicatorul se justifică numai dacă au fost instalate cel puţin două restricţii, dar el nu anulează niciodată restricţiile care încep cu tăbliţă adiţională.

Indicatoare de obligare

Acestea au formă rotundă pe fond albastru cu simboluri de culoare albă, obligând conducătorii de vehicule să se deplaseze numai pe anumite direcţii, să circule pe anumite drumuri.

La dreapta

Se amplasează în zona de preselecţie, înaintea intrării în intersecţia în care este obligatoriu virajul în sensul indicat de săgeată, manevra executându-se după depăşirea indicatorului. (Sensul săgeţii poate indica, după caz, la stânga). La întâlnirea acestui indicator reducerea vitezei este obligatorie.

La dreapta

Se amplasează, pe un scuar, pe partea opusă intrării în intersecţia cu drumul sau strada pe care sensul indicat de săgeată este obligatoriu, manevra de viraj executându-se fără a depăşi indicatorul. (Sensul săgeţii poate indica, după caz, la stânga). La întâlnirea acestui indicator reducerea vitezei este obligatorie.

Ocolire

Se amplasează la capetele refugiilor, insulelor de dirijare, spaţiilor de separare a căilor sau înaintea altui obstacol de pe drum, unde vehiculele trebuie să ocolească obstacolul prin stânga sau prin dreapta, după sensul indicat de săgeată, respectiv să poată evita obstacolul pe ambele părţi după sensurile indicate de săgeţi.

Indicatoarele folosite la refugiile staţiilor de tramvai sau la capetele parapetului dublu care separă sensurile de circulaţie pe un drum cu mai multe benzi pe sens, pot fi de dimensiuni mici.

Înainte

Se amplasează la cel mult 15 m, în zona de preselecţie, înaintea intersecţiei în care sensul de mers indicat de săgeată este obligatoriu. Dacă semnificaţia indicatorului se aplică numai uneia din benzile de circulaţie, acesta se instalează deasupra benzii respective. Acest indicator este valabil numai la prima intersecţie, dacă nu se mai repetă se poate circula în orice direcţie. În zona de acţiune a indicatorului, întoarecerea este interzisă.

Înainte şi la dreapta

Se amplasează înaintea intrării în intersecţia în care sensurile de deplasare indicate de săgeţi sunt obligatorii, virajul executându-se după depăşirea indicatorului. (Sensurile săgeţilor pot indica, după caz, înainte sau la stânga). Acest indicator acţionează în prima intersecţie. Dacă se execută viraj se reduce viteza.

Intersecţie cu sens giratoriu

Se amplasează la o distanţă de maxim 15 m înaintea intrării într-o inter-secţie cu sens giratoriu sau în dreptul fiecărei intrări, pe un scuar ori mijlocul intersecţiei obligând conducătorii de vehicule să se deplaseze în sensul săgeţilor prin apropierea de centrului intersecţiei, cu excepţia virajului pe prima stradă la dreapta (unde încadrarea se face pe lângă bordura din dreapta). Prin definiţie este intersecţie dirijată, în concluzie au prioritate cei care circulă în interiorul intersecţiei faţă de cei care pătrund în intersecţie. În acest tip de intersecţie sunt interzise oprirea şi staţionarea. Fiind intersecţie dirijată depăşirea este permisă; efectuarea manevrei de întoarcere făcându-se numai prin ocolirea insulei (interzisă întoarcerea prin manevre înainte-înapoi).

Acest indicator este precedat de indicatorul “ Presemnalizarea intersecţiei cu sens giratoriu”, instalat la 50 - 200 m de intrarea în intersecţie.

Indicatoare de orientare

Aceste indicatoare au formă dreptunghiulară sau pătrată pe fond albastru sau verde scrise cu caractere de culoare albă orientând conducătorii de vehicule prin presemnalizarea direcţiilor de urmat, trasee de ocolire, destinaţii sau puncte de interes.

Bandă rezervată circulaţiei mijloacelor de transport în comun

Se amplasează la începutul arterelor rutiere cu cel puţin două benzi pe sens, la care o bandă este rezervată exclusiv mijloacelor de transport public de persoane. Se repetă după fiecare intersecţie. Între intersecţii, deasupra benzii rezervate exclusiv mijloacelor de transport public de persoane se instalează indicatorul „Drum obligatoriu pentru categoria de vehicule”.

Acest indicator interzice pătrunderea pe banda din dreapta delimitată prin linie roşie şi marcată prin indicatorul “Circulaţie interzisă în ambele sensuri”, chiar dacă este liberă, aceasta fiind destinată numai circulaţiei mijloacelor de transport în comun.

Indicatoare de informare

Informează conducătorii de vehicule asupra modalităţii de executare a unor manevre, precum şi despre existenţa unor puncte de interes.

Trecere de pietoni

Se amplasează imediat înaintea locurilor de trecere pentru pietoni, în dreptul marcajului prin linie transversală de oprire amplasată înaintea benzilor longitudinale de traversare. Poate fi repetat pe partea stângă şi/sau pe consolă. În cazul instalării pe consolă, deasupra indicatorului poate fi montată o lampă cu lumină galbenă intermitentă (a). La întâlnirea acestui indicator reducerea vitezei este obligatorie, dacă aceasta este nesemaforizată, iar dacă sunt pietoni angajaţi în traversare li se va acorda prioritate. Când drumul public are cel mult o bandă pe sens pietonii aflaţi în traversare sau în imediata apropiere a părţii carosabile au/vor avea prioritate pe toată lăţimea părţii carosabile. Dacă drumul este prevăzut cu mai multe benzi pe sens, se acordă prioritate pietonilor aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului.

În afara localităţilor precum şi pe artere intens circulate sau când trecerea nu este vizibilă din timp se instalează indicatorul „Presemnalizare trecere pentru pietoni “(b), la 50 – 200 m distanţă de indicator.

În zona de acţiune a acestui indicator sunt interzise oprirea şi staţionarea la mai puţin de 25 de metri (înainte şi după acesta). Deasemenea întoarcerea, mersul înapoi şi depăşirea sunt interzise pe trecerile de pietoni.

Sens unic

Se amplasează la începutul sectorului de drum cu circulaţia într-un singur sens. La capătul opus al sectorului se instalează indicatorul “Accesul interzis”(a). Ambele indicatoare se repetă după fiecare intersecţie de pe drumul cu sens unic. Când drumul cu sens unic se continuă cu un sector cu circulaţie în ambele sensuri, la începutul acestui sector se instalează indicatorul „Circulaţie în ambele sensuri”(b). Este un drum special, în sensul că nu are ax fiind permise oprirea şi staţionarea şi pe partea stângă,în paralel cu un alt vehicul oprit anterior dacă rămâne liberă cel puţin o bandă de circulaţie. Virajul la stânga de pe acest tip de drum se face de pe partea stângă de lângă bordura din stânga. Indicatorul interzice manevra de întoarcere, în schimb este permisă manevra de mers înapoi.

Staţie de autobuz - Staţie de tramvai

Se amplasează la începutul spaţiului destinat staţiei mijlocului de transport public de persoane, în sensul de deplasare. La capătul celălalt al staţiei destinate mijloacelor de transport public de persoane, societatea de transport instalează un panou pe care înscrie emblema societăţii de transport, liniile de transport care deservesc staţia şi frecvenţa acestora la intervale de timp. Forma, dimensiunile şi culorile folosite trebuie în prealabil aprobate de către administratorul drumului şi poliţia rutieră.

În zona de acţiune a acestor indicatoare la mai puţin de 25 de metri înainte şi după acestea sunt interzise oprirea, staţionarea, întoarcerea şi mersul înapoi. În staţii de tramvai, când acesta este oprit în staţii fără refugiu depăşirea este interzisă.

Staţie de alimentare cu combustibil

Se amplasează în apropierea unei staţii de alimentare cu carburanţi pentru autovehicule. La partea inferioară a indicatorului, se poate înscrie cu culoare albă denumirea societăţii comerciale şi programul de funcţionare. Poate fi presemnalizat cu un indicator similar având înscrisă, la partea inferioară, distanţa în kilometri până la staţia de alimentare cu carburanţi.

Parcare

Se amplasează în zona locurilor destinate parcării sau staţionării vehiculelor (a). La partea inferioară a indicatorului poate figura sau se poate înscrie:

săgeată indicând direcţia către locul de parcare si după caz, distanţa;

simbolul unui autoturism în poziţia în care poate parca în raport cu

trotuarul (lângă bordură, în lung sau transversal cu 2 roţi pe trotuar, total pe trotuar – „b”);

-- la intrarea într-o parcare subterană sau în clădire (c).

simbolul panoului adiţional ”Parcare cu plată”(d);

textul „Rezervat autovehiculelor cu ecuson, CD, etc.”;

silueta unui vehicul dintr-o anumită categorie, atunci când parcarea este

rezervată exclusiv unei anumite categorii de vehicule.

Control radar

Se amplasează la începutul unui sector de drum pe care se fac frecvente controale ale vitezei prin amplasarea aparatelor radar.

DICŢIONAR EXPLICATIV AUTO

ABS (Antilock braking system)

Sistem care impedică blocarea roţii la frânare şi pierderea controlului volanului pe suprafeţe alunecoase. Fiecare roată este dotată cu un senzor de viteză care reduce presiunea de frânare. Acţionează asupra roţii care se învârte mult mai încet decât celelalte. Sistemele ABS pot avea 2, 3 sau 4 canale care pot fi setate pentru un set de roţi sau pentru fiecare roată în parte.

Acvaplanare

Fenomen care se produce atunci când profilul anvelopei nu evacuează apa acumulată în zona petei de contact cu calea de rulare, formându-se astfel o peliculă de apă de 1 ... 2 mm între drum şi cauciuc, deci o pierdere a aderenţei şi o lipsă totală de control asupra vehiculului. Apariţia acestui fenomen este favorizat de deplasarea cu viteză ridicată pe drum umed, de uzura pneurilor, tipul benzii de rulare a anvelopei, etc.

Aderenţă

Fenomen care se produce între roțile unui vehicul și calea de rulare, realizându-se astfel mișcarea vehiculului.

Alternator

Dispozitiv care furnizează energie pentru sistemul electric al vehiculului, transformând energia rotaţională în curent alternativ fiind folosit totodată şi pentru încărcarea acumulatorului.

Ambreiaj

Organ de mașină care asigură cuplarea sau decuplarea unui mecanism în timpul funcționării. Acest mecanism foloseşte plăcuţe impregnate cu un material pentru fricţiune pentru a transfera energia de la motor la puntea tractoare (este folosit la schimbarea vitezelor, pentru a accelera, frâna de motor). Ambreiajul este de asemenea folosit pentru a izola componentele care se rotesc de cele fixe, reducând încărcătura de şoc dintre acestea. Vehiculele cu transmisie manuală folosesc ambreiajul pentru a transfera puterea de la cutia de viteze la roţi.

Ambreiaj hidraulic (servoambreiaj)

Ambreiaj al cărui principiu de funcţionare se bazează pe transmiterea momentului motor ca urmare a forţei de turbionare creată prin asocierea unei pompe centrifuge cu o turbină (ambele cu palete radiale) într-un singur agregat, folosind ca agent de lucru un ulei hidraulic adecvat.

Angrenaj de diferenţial

Este angrenajul care transmite puterea motorului la puntea motoare poziţionat astfel încât să permită roților care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtă cu viteze diferite atunci când vehiculul se încadrează într-un viraj.

Anvelopă (pneu)

Un înveliş protector din cauciuc natural sau sintetic (cu ţesătură) care, uneori, conţine şi oţel, amplasat în extremitatea roţii vehiculului având caracteristici reziliente (rezistent la şoc) fiind umplut cu aer sub presiune.

Anvelopă de iarnă

Anvelopă fabricată special pentru a fi utilizată la temperaturi mai mici de 7° C. Datorită componentelor care îşi pãstreazã proprietãţile la temperaturi scãzute şi a crestãturilor multiple practicate pe banda de rulare, au o aderenţă mai mare pe zăpadă sau gheaţă.

Anvelopă de vară

Anvelopă fabricată special pentru a fi utilizată la temperaturi mai mari de 7° C. Are un comportament foarte bun pe asfalt uscat sau umed dar nu este recomandată pe carosabil acoperit cu zăpadă sau gheaţă. Fiind fabricată să reziste la temperaturile ridicate din perioada verii, devine mult prea rigidă la temperaturi scăzute ceea ce afectează în primul rând aderenţa.

Anvelopă ,, all season’’ (universală M+S)

Anvelopă fabricată special pentru a fi utilizată pe parcursul întregului an (pentru toate anotimpurile). Îmbină calităţile anvelopei de vară şi a celei de iarnă. În condiţii extreme este inferioară celei de vară pe uscat sau celei de iarnă pe zăpadă.

Automobil

Autovehicul rutier prevăzut cu minim patru roţi, independent de calea de rulare, destinat transportului de bunuri şi persoane ori efectuării de servicii mecanizate diverse, apt să se deplaseze cu viteze mai mari de 50 km/h.

Baia de ulei (carter)

Spaţiul în care se scurge uleiul situat sub vilbrochen, din ansamblul blocului motor.

Baterie (acumulator)

Bateria furnizează energia electrică necesară pornirii motorului şi tuturor componentelor electrice ale unui autovehicul (instrumentele de bord şi de comandă, lumini şi alte accesorii - aparatura audio, brichetă, alarma, închidere centralizată, etc.).

Bujia

Dispozitiv al unui motor cu explozie, prevăzut cu doi electrozi, între care se produce scânteia electrică necesară pentru aprinderea amestecului carburant din cilindru. Arcul electric aprinde amestecul carburant-oxigen furnizând energie calorică, energie care acţionează pistonul rezultând energia mecanică..

Cal Putere (1 CP = 736 Watt)

Unitate de masură tradiţională consacrată pentru evaluarea puterii motorului (James Watt inventatorul motorului cu abur, care a definit pentru prima dată acest termen, in 1782 din nevoia de a-şi clasifica motoarele după putere pentru a le putea vinde). Din diverse raţiuni, de-a lungul timpului, au apărut mai multe definiţii pentru calul putere. Astfel, calul putere, sub forma definită de Watt, este cunoscut acum sub denumirea de cal putere mecanic sau cal putere SAE (în engleză, abreviat cu HP de la HorsePower) şi este echivalent, în sistemul metric, cu 746 W. În secolul al XIX-lea, a apărut în Germania noţiunea de cal putere metric sau cal putere DIN, echivalent cu 736 W. Acest din urmă termen a fost preluat apoi în toată Europa şi Asia, abrevierea folosită pentru acesta fiind diferită de la ţară la ţară (în Germania: PS - de la Pferdestarke; în Olanda: pk - de la paardekracht; în Franţa: CV sau cv - de la Chevaux Vapeur; în România: CP - de la cal putere, etc.).

Capacitate cilindrică

Denumire generică pentru volumul dislocat de pistoanele unui motor în cursa lor de la punctul mort interior pana la punctul mort exterior a unui motor cu ardere internă. În cazul motoarelor cu mai mulţi cilindri, se vorbeşte de o capacitate cilindrică unitară (aferentă unui singur cilindru) şi de o capacitate cilindrică totală (suma capacităţilor cilindrice unitare). În vorbirea curentă, prin capacitate cilindrică se înţelege capacitate cilindrică totală şi se exprimă, de regula, în cm³ sau în litri (se mai numeşte litraj sau cilindree).

Capotă

Element mobil al unei caroserii, care acoperă un compartiment (motor, portbagaj sau habitaclu). De remarcat că, atunci când capota de habitaclu este fixă (caroserie nedecapotabilă), denumirea utilizată este aceea de pavilion.

Carburant

Combustibil lichid, uşor volatil, folosit pentru alimentarea motoarelor cu ardere internă (benzină, motorină şi GPL -ul).

Caroserie

Componenta de bază a unui vehicul, amenajată pentru postul de conducere, transportul persoanelor şi al bunurilor sau pentru instalarea diferitelor echipamente necesare efectuării de servicii mecanizate. Caroseria este, de asemenea, un element global de securitate pasivă dar şi un element de susţinere, protejare şi mijlocire a funcţionalităţii tuturor celorlalte sisteme ale automobilului, inclusiv a motorului şi a legăturii cu solul.

Casiu

Șanț sau rigolă pietruită ori pavată, largă, care servește la scurgerea apei de ploaie pe o suprafață înclinată de teren (traversând o șosea).

Catalizator

Parte integrantă a sistemului de evacuare a gazelor de ardere prin care se reduc componentele toxice. Foloseşte la rearderea gazelor de eşapament. Carcasa este realizată dintr-un oţel superior, rezistent la caldură, cu un monolit în interior, material ceramic cu nenumăraţi faguri fini. Interiorul fiecăruia dintre aceşti faguri este acoperit cu un aliaj special, care conţine platină. În locul acestor monoliţi pot exista şi folii fine de metal înfăşurate, de 0,5 mm grosime.

’’Caz de lege ferendă’’

Expresie din limba latină ce face trimitere la o propunere legislativă.

Certificat de înmatriculare

Act care certifică dreptul de proprietate asupra unui vehicul. Certificatul de înmatriculare oferă informaţii detaliate despre autovehicul şi despre proprietar. Este documentul necesar pentru incheierea asigurării auto (RCA).

Cifră octanică

Număr care măsoară rezistenţa benzinei la detonaţie (aprindere prematură). Cu cât este mai mare cifra octanică, cu atât mai mică este probabilitatea unei detonaţii. O cifra octanică mare (peste 91) este utilă doar dacă producătorul maşinii o recomandă în mod expres. Octanul este de fapt o hidrocarbură (C8H18).

Convergenţa roţilor

Termen pentru orientarea roţilor pereche în aşa fel încât acestea să nu fie paralele. Convergenţa roţilor este pozitivă atunci când roţile din faţă sunt înclinate spre interior.

Cutie de viteze

Componentă majoră a transmisiei unui autovehicul, care permite adaptarea vitezei de deplasare a acestuia la condiţiile de drum şi de trafic, staţionarea cu motorul pornit, precum şi mersul înapoi.

Cutia de viteze automată

Cutia de viteze automată este prevăzută cu un sistem care asigură schimbarea automată a treptelor de viteză în funcţie de parametrii stabiliţi de conducătorul auto: poziţia pedalei de acceleraţie şi viteza autovehiculului. Schimbătorul are următoarele poziţii de lucru : P - poziţia pentru staţionare (parcare), R - marşarierul (mers înapoi), N rulare liberă, D - poziţie permanentă pentru rulare înainte, 3 - poziţie pentru drum cu denivelări, 2 - poziţie pentru drum de munte/urcuş, 1 - poziţie pentru urcuş abrupt.

Decelerare

Accelerare negativă. Rata de schimbare a vitezei unui autovehicul în timp ce aceasta îşi reduce viteza în timpul frânării.

Declivitate

Înclinarea unui drum pe o porţiune uniformă faţă de axa orizontală.

Demaror (starter)

Motor electric alimentat de la o baterie, care serveşte la pornirea motoarelor cu ardere internă. Se mai numeşte şi electromotor de pornire.

Diferenţial

Mecanism cu roţi dinţate asociat punţilor motoare ale unui autovehicul pentru a permite roţilor să se învârtă cu viteze diferite, deoarece la efectuarea virajelor, roata din exteriorul virajului se învârte mai repede decât cea aflată în interiorul virajului, pentru a compensa distanţa mai mare pe care trebuie să o parcurgă, astfel încât să se evite uzura prematură a pneului şi să se îmbunătăţească stabilitatea autovehiculului, îndeosebi la viteze ridicate, unul din aceste sisteme este ESP (Electronic Stability Program). Sistemul ESP, denumit de unii producători DSC, se bazează pe mai mulţi senzori care detectează diferenţele de viteză de rotaţie între roţile faţă şi spate precum şi deplasarea şasiului în lateral faţă de traiectoria impusă de sistemul de direcţie. Reacţia ESP este foarte promptă, de ordinul milisecundelor. Funcţionarea ESP se face simţită în virajele abordate brusc, în momentele în care traiectoria vehicululul are tendinţa de a scăpa de sub control, în special pe suprafeţele cu aderenţă scăzută (zăpadă, asfalt ud, etc.).

Direcţie asistată

Sistem de control al direcţiei (electric, hidraulic, electro-hidraulic, etc.) în scopul îmbunătăţirii stabilităţii autovehiculului şi a adaptării ţinutei de drum la viteza de deplasare. Prin intermediul acestui sistem şoferul poate regla caracteristicile funcţionale ale motorului, transmisiei automate, direcţiei şi amortizoarelor adaptive, conform propriilor preferinte.

Disc de frână

Discul este ataşat butucului roţii. Etrierele exercită presiune asupra acestuia când este acţionată pedala de frână, iar plăcuţele de frână sunt cele carte acţionează direct asupra acestuia reducând viteza autovehiculului. Discurile de frână sunt utilizate mai des pe puntea faţă a autovehiculelor datorită eficienţei acestora şi datorită faptului că sunt mai rezistente la temperaturi ridicate spre deosebire de frânele cu tamburi.

Distribuţie

Denumire laconică pentru mecanismul de distribuţie al motoarelor cu ardere internă, mecanism care comandă timpii de lucru ai ciclului motor (admisia, compresia, destinderea şi evacuarea) pentru fiecare cilindru în parte.

Drum expres

Drum naţional accesibil numai prin noduri sau intersecţii reglementate, rezervat exclusiv (numai) circulaţiei autovehiculelor, care se desfăşoară în afara localităţilor şi pe care oprirea şi staţionarea pe partea carosabilă sunt interzise.

Ecartament

Denumire pentru lăţimea unui vehicul măsurată de la linia centrală a roţilor aceleiaşi osii.

Evacuare

Sistem de ţevi care colectează gazele arse la motoarele cu ardere internă (eşapament).

Euro III sau Euro 3

Nivel de depoluare (standard) impus pentru autovehiculele destinate pieţei europene începând cu anul 2000, de aceea acest standard mai este cunoscut şi sub denumirea de Euro 2000.

Faruri de ceaţă

Faruri suplimentare montate mai jos decât farurile standard pentru a reduce reflectarea luminii pe timp de ceaţă, utilizat pentru ameliorarea iluminării drumului sau pentru a putea fi mai uşor observat în condiţii de vizibilitate redusă (ceaţă, ninsori abundente, nori de praf sau de fum, etc.). Denumit uneori şi proiector de ceaţă sau lampă de ceaţă. Acest tip de faruri au un fascicul mai larg decât cele standard.

Frână cu tambur

Tip de frână compusă dintr-un tambur rotitor închis şi plăcuţe fixe (saboţii). La apăsarea pedalei de frână saboţii intră în contact forţat cu peretele tamburului şi încetinesc mişcarea roţii. Acest tip de frână este folosit cu precădere la roţile din spate. Eficienţa acestor frâne este scazută doarece se încălzesc foarte uşor.

Frânare remanentă

Tehnica de condus în care şoferul începe să frâneze înainte de a intra în curbă şi continuă să frâneze pe măsură ce virează. Pe masură ce forţele de virare cresc, şoferul calcă pedala de frână, pentru a se încadra în curbă. Prin creşterea încărcării verticale şi, implicit, a tracţiunii, la roţile din faţă, frânarea remanentă poate îmbunătaţi încadrarea în curbă a maşinii.

Geometria direcţiei

Grupul de variabile de construcţie, exterioare mecanismului de direcţie care influenţează comportamentul direcţiei şi care include unghiul de cădere al roţilor, unghiul de fugă al roţilor, raza de frecare, convergenta roţilor din faţă şi remanentă.

Givraj

Strat de gheaţă sau de chiciură care se depune pe autovehicule şi avioane pe vreme rece.

Greutatea proprie

Se compune, conform normei UE, din greutatea vehiculului pregătit de mers cu rezervorul umplut 90% şi cu un şofer de 75 kg.

Habitaclu

Spaţiul interior, specific caroseriei autoturismelor, destinat postului de conducere şi transportului pasagerilor.

Injecţie de combustibil

Sistem de alimentare al motoarelor cu ardere internă bazat pe pulverizarea, prin intermediul unuia sau mai multor injectoare controlate electronic, a unei cantităţi bine determinate de combustibil, la momentul oportun al ciclului motor şi corelat cu regimul de funcţionare al motorului, spre deosebire de carburator, injecţia oferă o măsurare a combustibilului şi a aerului mai precisă. Rezultatul : o putere crescută, o economie de combustibil şi emisii de gaze scăzute. Motoarele sofisticate folosesc câte un injector la fiecare cilindru pentru a măsura cât mai precis combustibilul. Sistemele simple sunt echipate cu un singur injector poziţionat în camera centrală. (Ex.: MPI - injecţie multipunct, FSI - injecţie stratificată de benzină)

Jantă

Componenta metalică de bază a unei roţi, pe care se montează pneul şi prin intermediul căreia se cuplează roata la punţile unui vehicul.

Kilometraj

Distanţa, în kilometri, parcursă de un vehicul rutier de la data fabricaţiei acestuia până la data curentă sau rulajul acestuia.

Lichid de răcire

Este amestecul de apă distilată şi antigel, soluție care coboară punctul de îngheț al apei de răcire din motoarele cu ardere internă.

Lumini de întâlnire

Lumina produsă de farurile unui autovehicul, asigurând o iluminare pe rază mică, care să poata lumina în mod eficace drumul noaptea, pe timp senin, pe o distanţă minimă de 30 m. Se mai numeşte şi fază mică, fază de întâlnire sau fază scurtă. Aceasta este asimetrică deoarece ea luminează mai mult partea dreaptă a drumului decât pe cea stângă.

Lumini de drum

Lumina produsă de farurile unui autovehicul, asigurând o iluminare pe rază mare, care să poată lumina în mod eficace drumul noaptea, pe timp senin, pe o distanţă minimă de 100 m. Se mai numeşte şi fază mare, fază lungă sau fază de drum.

Luneta

Geamul din spate al autovehiculului.

Manevrabilitate

Termen general care reuneşte calităţile unui autovehicul legate de direcţia şi controlul acesteia (uşurinţa cu care acesta poate fi manevrat).

Motor OHC

Motor cu ardere internă care are arborele cu came al mecanismului de distribuţie dispus în chiulasă, deasupra supapelor. Atunci când, supapele de admisie cât şi cele de evacuare sunt acţionate de acelasi arbore cu came, motorul se numeşte motor SOHC (Single Over Head Camshaft - un singur arbore cu came în chiulasă); când supapele de admisie sunt acţionate de un arbore cu came iar cele de evacuare de un alt arbore, atunci motorul se numeşte motor DOHC (Double Over Head Camshaft - doi arbori cu came în chiulasă).

MPH (Miles per hour) = mile pe oră

Unitate de măsură a vitezei. Este folosită de americani, englezi, australieni, etc. O milă pe oră (MPH) este egală cu 1,60 km pe oră (Km/h).

Oglinda asferică (convexă)

Oglindă retrovizoare având suprafaţa reflectorizantă uşor curbată către exterior pentru a mări câmpul de vizibilitate al şoferului prin diminuarea unghiului mort.

Pompa de apă

Componentă a motorului care asigură circulaţia agentului de răcire în interiorul blocului motor. Aceasta este acţionată de vilbrochen prin intermediul unei curele.

Pompa de ulei

Componentă a motorului care asigură ungerea prin presiune, uleiul ajungând în zona necesară ungerii datorită presiunii create în circuitul de ungere de către aceasta.

RPM (rotaţii pe minut)

Unitate de masură care indică de câte ori pe minut se roteşte vilbrochenul.

Ruliu

Variaţia de înclinare a caroseriei în jurul axei sale longitudinale, care apare la virare. Fenomenul apare deoarece centrul de greutate al maşinii este deasupra axei în jurul căreia se roteşte.

Şasiu

Termen general care se referă la toate părţile mecanice ale unei maşini care sunt legate de scheletul maşinii. La maşinile cu o structură unică, şasiul cuprinde toată maşina, mai puţin corpul acesteia. Şasiul este scheletul care conţine motorul, suspensiile, roţile, frânele şi direcţia, fără habitaclu.

Servofrână

Mecanism cu acţionare pneumatică, hidraulică, mecanică inserate în sistemul de frânare al unui autovehicul cu scopul de a amplifica efortul la pedala de frână, conducătorul auto efectuând, practic, doar declanşarea frânării.

Servodirecţie

Sistem care reduce efortul de virare ajutându-se de motor. Este foarte utilă pentru manevrarea vehiculelor mari, de tonaj ridicat si chiar pentru turisme.

Sistem de aprindere

Sistem electric care asigura producerea de scantei regulate de catre bujiile motorului. Sistemul este compus dintr-o baterie, un inductor, un condensator electric, bujii si comutatoare si firele aferente acestora.

Subvirare

Comportamentul dinamic subvirator este caracteristic maşinilor cu tracţiune faţă. Roţile din faţă nu au o aderenţă prea bună şi nu pot vira în mod eficient. Soluţia este reducerea vitezei pentru a permite roţilor din faţă să îşi recapete tracţiunea. O maşină intrată în subvirare are tendinţa de a merge drept opunând rezistenţă la virare. Un număr mare de vehicule sunt proiectate să intre în subvirare deoarece este mai uşor de controlat decât supravirarea.

Supravirare

Situaţie în care roţile din spate contribuie şi ele mai mult la manevrabilitatea unui vehicul într-o anumita direcţie. Acest lucru se întâmplă în mod frecvent atunci când se frânează dur în timp ce maşina virează. Partea posterioară a maşinii pierde aderenţa şi începe să se mişte în direcţia de virare. Supravirarea poate fi folosită pentru a poziţiona mai bine un vehicul care tocmai iese din viraj. De obicei, supravirarea este dificil de controlat şi poate face maşina să se învârtă. Majoritatea maşinilor sunt concepute astfel încât să nu poată supravira în condiţii normale de drum.

Suspensie

Totalitatea arcurilor, absorbitoarelor de şocuri, bare de torsiune, racorduri, braţe, etc., care atenuează şocul provenit de la denivelările de drum şi serveşte la menţinerea roţilor în contact constant cu drumul, îmbunătaţind astfel controlul şi tracţiunea.

Termostat

Parte integrantă a sistemului de răcire a motorului. Termostatul ajută la menţinerea unei temperaturi a motorului în limitele normale. Când motorul este rece, termostatul este închis. Astfel agentul de răcire al motorului nu circulă. Imediat ce temperatura motorului urcă termostatul se deschide şi agentul de răcire începe să circule prin radiator.

Tracţiune faţă

Roţilor din faţă le este distribuită puterea motorului. Tracţiunea faţă este superioară celei spate datorită comportamentului bun al automobilului în condiţii de drum proaste. Spaţiul habitaclului este optimizat datorită amplasării componentelor tractoare în partea din faţă a maşinii.

Tracţiune spate - RWD (Rear Wheel Drive)

Toată puterea este direcţionată către roţile din spate. Avantajul acestei tracţiuni este manevrabilitatea şi accelerarea superioară. Pe un drum prost, cu denivelări tracţiunea spate nu este performantă (recomandata).

Tracţiune integrală 4x4 - AWD (All Whell Drive)

Puterea motorului este trimisă la toate cele 4 roţi. Sistemele AWD sunt superioare celor 4WD deoarece pot fi folosite indiferent de starea drumului. Acest sistem dispune de un diferenţial care permite roţilor din faţă şi din spate să se învârtă la viteze diferite. AWD asigura o buna tracţiune.

Transmisie

Sistemul de cuplare a vitezelor prin care puterea motorului este transmisă la roţi. Scopul sistemului de cuplare a vitezelor este de a menţine un maxim de putere a motorului exercitată asupra roţilor, în orice moment, de la pornirea motorului şi până la atingerea unor viteze superioare. Marea majoritate a transmisiilor au 3, 6 viteze. Motorul, prin intermediul vibrochenului, ar învârti prea repede roţile şi, de aceea, transmisia reduce rotaţiile pe minut şi permite motorului să pună în mişcare roţile. Transmisia manuală foloseşte un schimbător de viteze. Transmisia automată foloseşte în mod obişnuit turbine şi un lichid pentru a transmite puterea de la motor la roţi. Mişcarea rotaţională a lichidului de transmisie transferă puterea de la vibrochen la roţi. Diverse rapoarte de transmisie sunt necesare pentru a menţine operarea eficientă a motorului. Un raport mai scazut (de exemplu, viteza întâi sau a doua) asigură o forţă de torsiune maximă pentru a pune în mişcare autovehicululul. Un raport mai ridicat (de exemplu, viteza a patra sau a cincea) permite mai puţine rotaţii pe minut pentru viteze adecvate autostrăzilor. În general, cu cât rapoartele de transmisii sunt mai puţine, cu atât mai puţin eficientă este funcţionarea motorului.

Transmisie automată

Cutie de viteze automată care se schimbă în funcţie de viteză, încărcătură şi condiţii de drum. Poate fi de două feluri : electrică şi hidraulică.

Transmisie prin curea

Acţiunea cutiei de viteze ajunge la motor prin intermediul unor curele de cauciuc sau de piele, ale roţilor de transmisie.

Transmisie prin lanţ

Roţile dinţate prin care se face transmisia de la un arbore la altul sunt legate de un lanţ care antrenează dinţii roţilor.

Turometru

Instrument de bord prezent la majoritatea maşinilor cu ajutorul căruia se măsoară numărul de rotaţii pe minut ale motoruluiv (RPM).

Ulei de motor

Uleiul protejează părţile vitale ale motorului şi împiedică griparea acestuia. Uleiurile cu o vâscozitate scăzută la temperaturi mici circulă mai rapid şi protejează mai bine motorul. Uleiul cu o vâscozitate ridicată, la temperaturi mari, previne contactul direct dintre părţile metalice ale motorului.

Ulei de motor sintetic

Ulei fabricat pentru îmbunătăţirea performanţelor de ungere, folosind procedeul Fischer-Tropsch, bazat pe convertirea chimică a bioxidului de carbon, monoxidului de carbon şi metanului într-un lichid hidrocarbonic de diverse forme. Bioxidul şi monoxidul de carbon sunt generate prin oxidarea parţială a cărbunelui sau a altor combustibili lemnoşi. Acest procedeu a fost dezvoltat de Germania şi utilizat pe scară largă în timpul celui de-al doilea razboi mondial, care a limitat accesul la sursele de ţiţei. Avantaje : vâscozitate mai bună la temperaturi scăzute, performanţe mai bune la temperaturi ridicate, puritate ridicată, consum redus de ulei, scade uzura motorului datorită fricţiunii reduse, scade consumul de combustibil datorită unei ungeri mai bune a motorului, schimbul de ulei se face la intervale mai mari de timp, rezistenţă mai bună la contaminare. Dezavantaje : cost de câteva ori mai mare decât uleiurile minerale, poate cauza probleme garniturilor de etanşare mai vechi (posibile scurgeri).

Unghi de bracaj

Reprezintă unghiul realizat de planul circumferinţei unei roţi şi o linie verticală. Când avem o valoare negativă a unghiului partea de sus a roţii se înclină spre interiorul maşinii. Când unghiul este pozitiv partea de sus a roţii se înclină spre exteriorul maşinii.

Unghi de convergenţă

Unghiul ascuţit dintre planul median al roţii şi axa longitudinală a vehiculului. Acesta este considerat pozitiv atunci când roţile aceleiaşi punţi sunt direcţionate spre interior, în raport cu mersul înainte al vehiculului, şi negativ, când roţile sunt direcţionate spre exterior. Unghiul de convergenţă pozitiv se mai numeşte, simplu şi convergenţă, iar unghiul de convergenţă negativ se mai numeşte şi divergenţă.

Unghi de fugă

Unghiul ascuţit dintre verticala şi axa pivotului, măsurat în plan longitudinal şi privind vehiculul din lateral. Se mai numeşte şi unghi de înclinare longitudinală a pivotului. Axa pivotului este o linie imaginară care trece prin centrul rotulei superioare şi cel al rotulei inferioare a roţii directoare aferente. Unghiul de fugă este considerat pozitiv atunci când axa pivotului este înclinată spre spate (centrul rotulei superioare este decalat spre spate faţă de centrul rotulei inferioare) şi negativ, când înclinarea acesteia este spre faţă.

Unghiurile direcţiei

Unghiuri ale roţilor directoare şi ale axei pivoţilor făcute în raport cu planul longitudinal al autovehiculului sau cu verticala, unghiuri specifice mersului în linie dreaptă pentru o anumită sarcină, reglate şi controlate cu ajutorul mecanismului de direcţie. Rolul lor este acela de a îmbunătăţi manevrabilitatea şi stabilitatea autovehiculului cât şi acela de a atenua uzura prematură a pneurilor. Termenul unghiurile direcţiei este sinonim cu geometria direcţiei, termen considerat a fi mai corect din punct de vedere semantic deoarece permite o definire mai completă a cinematicii mecanismului de direcţie, atât ca unghiuri cât şi ca lungimi.

Unghi mort

Zona care nu se observă în oglinzile retrovizoare laterale dar şi în cea interioară. În momentul în care un alt autoturism sau orice alt obstacol se află în acest unghi acesta nu poate fi observat decât dacă întoarcem privirea către locul respectiv sau acesta poate fi eliminat prin montarea de oglinzi pentru eliminarea unghiului mort (oglindă convexă sau asferică – acestea sunt disponibile în 2 variante : pentru exterior sau pentru interior.). Constructorii de automobile fac eforturi susţinute pentru a-şi echipa modelele cu cele mai noi sisteme de siguranţă, astfel au conceput sistemul "Blind Spot Assist", sistemul constă în şase senzori poziţionaţi în partea frontală şi posterioară a maşinii care detectează pericole ce ar putea să apară în momentul schimbării benzii de mers. O astfel de monitorizare elimină "unghiul mort", care în mod normal nu este vizibil pentru şoferi. Atunci când este detectată prezenţa unui automobil în "unghiul mort", un simbol de culoare roşie apare în oglinzile retrovizoare şi avertizează şoferul despre pericolul iminent. Dacă şoferul continuă să se angajeze în manevra de schimbare a benzii, beculeţul roşu va începe să se aprindă intermitent şi în habitaclu îşi va face simţită prezenţa un sunet de avertizare.

Vilbrochen

Denumire pentru arborele motor care transformă în mişcare rotativă, mişcarea liniară a pistoanelor. Acest tip de arbore este legat de transmisie.

Volant

Denumeşte un disc din fier sau oţel care este poziţionat în spatele vilbrochenului furnizându-i acestuia o forţă centrifugă.

BIBLIOGRAFIE

Acest material are la bază o documentaţie privind standardele SR 1848 – 1:2004 care reglementează semnalizarea rutieră conform ASRO (Asociaţia de standardizare din România).

1. Eugen Mănica – Curs comentat de legislaţie rutieră pentru şcolile de şoferi. Editura “Paralela 45”, 2007.

2. Dan Teodorescu – Curs de legislaţie rutieră. Editura “SHIK”, 2006.

3. Marius Stănculescu – Noul Cod Rutier pe înţelesul tuturor. Editura “Teocora”, 2008.

4. V. Cazan, V. Zsolt – Curs de legislaţie rutieră, conducere preventivă, mecanică, prim ajutor, S.C.Editura Calipso S.R.L., Tg.Mures, 2007.

* www.permisulauto.ro/indicatoare-rutiere